joi

Forme abrupte

Se simţise vinovat imediat ce cuvintele îi scăpaseră din gură. Nu era în măsură să fie el cel care să decidă pentru Octavian când urma să îi spună,şi dacă urma să îi spună fetei despre profesorul său. Reacţionase calm,un calm ce îl neliniştea pe Adin. Nu fusese revoltat sub nici o formă,nu îi răspunsese cu un afront,cum era de aşteptat,ci…reacţionase ca şi cum ar fi ştiut ce pune la cale. Ca şi cum ar fi fost previzibil. Acest lucru îi făcea obrajii să ardă de furie. Nu reuşea să-i descopere acel punct slab. Tânărul era prea sigur pe el,şi prea auster.
Îşi şterse faţa umedă cu prosopul de baie. Nu dormise deloc,cuprins de remuşcări faţă de ce făcuse seara trecută. Sandra devenise şi mai infatuată de Tavi,cei doi reuşind să se aproprie mai mult. Tânărul îşi scutură zâmbind pletele. Doar nu era gelos?! Şi în plus,îl auzise pe Octavian rostind cu atâta siguranţă că nu se lasă sedus de oricine. Îşi muşcă buzele,deschizând gânditor dulapul de lângă oglinda din baie pentru a-şi lua periuţa de dinţi. Desfăcu pasta aflată într-unul din suporturile de pe primul raft şi întinse din ea pe pămătuful periuţei. Culorile deschise contrastând cu suprafaţa albă a firelor aspre din părul periei, o diferenţă resimţită între el şi Tavi. Se privi în oglindă şi deschise buzele pentru a-şi peria dinţii.
Ar fi vrut să-i spulbere odată pentru totdeauna acea siguranţă. Îl invidia pentru puterea sa de a trece mai departe, că nu se lăsa doborât de orice fleac,spre deosebire de el. Acum,în singurătatea băii,era ca întotdeauna: fragil şi temător. Reflecţia sa izolată de aburii de apă caldă ce se ridicau în aer,arăta ceea ce era cu adevărat.
—Mai stai mult?
Se auzi vocea agravată a lui Octavian,dincolo de uşa de la baie. Venise pe nepregătite,încât Adin scăpase fără să vrea periuţa de dinţi în chiuvetă.
—Stau cât vreau!
Răspunse răstit,enervat că îl speriase tocmai într-un moment atât de delicat. Până şi vocea îi tremurase; realiză abia după ce tânărul dincolo de uşă tuşi evident,întrebându-l dacă e bine. Trase de câteva ori peria peste dinţi,pentru a părea că se spală,iar după ce o curăţă în apă şi o aşeză la loc,îi deschise uşa lui Octavian.
Clipi şocat fixând claiele de păr încurcate ale tânărului. Îl auzise foindu-se noaptea în patul său,până ce îi furase somnul pe amândoi,dar nu ştia că cineva putea să aibă părul atât de răvăşit, culmea…să arate şi atât de bine.
—Splendid, părul tău.
Glumi încercând să treacă peste tăcerea cu care se priveau. Cel puţin din partea lui,pentru că Octavian se chinuia să-şi ţină ochii deschişi. Se vedea că abia se trezise.
Tânărul clipi de câteva ori,străduindu-se să focalizeze bine persoana din faţa sa. Adin îi părea puţin schimbat în dimineaţa aceea. Fie că avea de-a face cu privirea sa ruşinată,că apăruse fără bluză de pijama pe el,fie că era neplăcut surprins,tânărul nu ştia,dar ambele îl amuzau.
—Am nevoie la baie,piciule.
Îl trase puţin de umăr. Adin se clinti puţin din loc,dar nu suficient pentru a-l lăsa să treacă. Se încruntă gândindu-se că o face dinadins.
—Nu ai spus, „te rog”.
Se împotrivi în continuare tânărul blond, cu vocea între amuzament şi provocare. Octavian zâmbi la rândul său. Nu ştia de ce anume se lovise Adin în dimineaţa aceea,dar primea bucuros noua schimbare de atitudine. Ceva însă nu se potrivea,pentru că în următoarele secunde Adin îşi proptise palmele pe umerii lui goi, zâmbindu-i cochet.
—Nu te las să treci până nu mă rogi frumos.
Continuă cu aceeaşi cerere, pe o voce mai mieroasă ca înainte. Octavian îl privi neclintit. Nu înţelegea dacă Adin încerca să-l seducă,încerca să vadă cum reacţionează,sau îl provoca la jocurile lui,ca întotdeauna? Atunci când degetele fine ale tânărului începură să coboare mai în jos de gât ripostase, prinzându-l de mâini.
—Îmi pare rău.
Se simţi tânărul ruşinat,trezit imediat din transa senzuală,odată ce încheieturile îi erau strivite de mâna puternică a lui Octavian. Din nefericire,părerea de rău era rostită pe un ton prefăcut,care nu îi scăpase lui Tavi.
O spusese mai mult pentru a se debarasa de incomoditatea mâinii care îi strângea încheieturile. Privind însă în ochii lui,abia acum îşi dădea seama de greşeala sa.
—Nu-i nimic,se mai întâmplă.
Îl auzi pronunţând cu o voce monotonă. Îşi retrase imediat mâinile,când Tavi îi dădu drumul şi intră grăbit în baie,izbind cu uşa. Rămase privind spre uşa închisă auzind foşnetul hainelor şi apa de la duş dată drumul. O tentă de roz se întinsese pe obrajii lui,uitând de usturimea de la încheieturi. Le freca cu mâna,pe fiecare în parte,atent însă numai la sunetele din baie. Inima încă îi bătea cu putere.
Ideea îi încolţise imediat ce-l privise pe Octavian,în faţa lui, fără cămaşă. Închise ochii amintindu-şi pectoralii bine formaţi ai tânărului,umerii largi şi muşchii braţelor. Îşi pusese în gând să-i arate că poate fi sedus,că poate fi cucerit…tocmai de către el, uitând însă un lucru esenţial: nu ştia dacă Tavi este sau nu atras de persoane de acelaşi sex. Îşi duse mâna la gură,realizând printre lacrimi ce era în stare să facă.
Cum se pierduse cu firea într-o clipă de neatenţie,amintindu-şi de momentele din viaţa sa pe care ar fi vrut să le uite. Înghiţi un suspin înainte de a intra grăbit în cameră,închizând uşa şi aruncându-se pe patul nefăcut.
Spera ca perna să-i acopere plânsul,şi nimeni să nu-l audă. Nu se simţea capabil să dea explicaţii nimănui,pentru că nici el nu ştia ce anume simte. Tot ce ştia era că ar fi vrut să uite de ce făcuse, să uite cât de moale era carnea lui Octavian sub degetele sale. Cum îl privise cu buzele întredeschise,zărind în treacăt cum şi le umezise instinctiv. Se simţea ca un om neghiob ce sapă groapa altuia şi pică singur în ea.
Oftă calmat după un timp,când în cele din urmă lacrimile vărsate erau suficiente şi confuzia se transformase în calm obositor.

Îşi întoarse capul într-o parte,hotărât să profite că era duminică şi să mai doarmă câteva ore.
În baie,Octavian relua în mintea sa uimitoarele momente petrecute cu Adin. Tânărul păruse a fi vesel la început,până ce îl zărise fără cămaşă. De acolo Tavi devenea din ce în ce mai confuz. Lăsă apa să curgă peste părul său deja încurcat şi ghidă duşul din mână deasupra sa,lăsându-se prins în delirul cald şi umed.
Nu uitase însă de comportamentul blondului. Citise în ochii săi acel moment de amuzament,sperând ca Adin să se răzgândească şi să vrea o înţelegere între ei. Numai că imediat încercase să flirteze cu el,având o atitudine provocatoare. Se încruntă bănuind că nu poate fi decât un alt plan de a-l face pe tânăr să pară buricul pământului,în vreme ce el să arate ca un nimic. Oftă dând din cap,lăsând apa să se împrăştie pe gresia bleu deschis cu care era decorată baia. Până şi culoarea ei îi amintea de ochii albaştrii ai tânărului.
Poate că acela fusese planul lui iniţial,dar în ultimele clipe uitase de tot. Tavi nu mai întâlnise în ochii nimănui acea sclipire de moment şi nici nu o văzuse stingându-se la fel de repede. Poate că refuzul său vehement îl jignise pe tânăr. Nici el nu ştia de ce se comportase aşa defensiv,de obicei fiind tolerant cu persoanele care erau dispuse să fie afective faţă de el. I se întâmpla rar să primească o îmbrăţişare sau un sărut scurt pe obraz,de aceea ştia să preţuiască astfel de momente mai bine decât cei ce abuzau de ele. Asta dacă erau primite de la persoane la care ţinea sau pe care le aprecia.
Gândul îi revenise imediat la Adin. Poate că era bine să înceapă încetul cu încetul să se cunoască,trecând peste toanele lui de blond,rânji Tavi amuzat de bancurile cu persoane blonde care nu credea că i s-ar aplica şi tânărului. Îşi spălă părul cu unul din şampoanele alese la nimereală. Trase iar duşul deasupra sa, punându-l în suport pentru a trece liniştit mâinile prin păr,clătindu-l bine de spuma lăsată în urmă de şampon. Îşi încordă muşchii,întinzându-şi leneş braţele. Spera ca Robert sau Sandra să se fi trezit şi să aibă gata micul dejun. Auzise înainte de a se trezi apa curgând de partea cealaltă a holului,lângă camera celor doi,unde mai aveau o baie.
Termină de spălat şi îşi luă prosopul dintr-unul din dulapurile aflate deasupra maşinii de spălat. Lăsă enervat capul în jos constatând că uitase să-şi aducă hainele cu el pentru a se schimba. Încă se obişnuia greu cu faptul că nu mai era decât el şi cu Robert, stând fiecare în camera sa,ci el şi Adin…împărţind aceeaşi cameră. Strânse prosopul în jurul taliei sale,mulţumit că era destul de lung să acopere evidentul. Deschise geamul la baie pentru a lăsa aburul adunat să se risipească şi ieşi lent pe uşă.
—Tavi…
Se auzi vocea Sandrei,care îl luă pe nepregătite,aproape scăpând prosopul. Tânăra îşi acoperi instinctiv ochii şi se întoarse ruşinată cu spatele.
—Scuze!
Încercă să îngâne,cu vocea stinsă şi pierdută. Nu era prima oară când vedea un bărbat dezbrăcat. Ca asistentă,avusese de-a face în practică cu diferite cazuri în care trebuise să treacă cu vederea goliciunea persoanelor şi să îşi facă meseria…Dar,Octavian era tipul care îi plăcea. În special acum,văzând că natura fusese atât de darnică cu el…în anumite locuri.
—Îmi cer scuze. Mi-am uitat hainele în cameră…
Trase de prosop,înroşindu-şi pielea din jurul taliei, reuşind să-l lege într-un final. Îşi muşcă buzele nervos,numărând al doilea moment penibil în acea zi. Nu îi venea să creadă ghinionul de a fi văzut gol de Sandra. Oftă sperând ca în grabă să nu fi observat ceva important. Nu era ruşinos de felul său,dar nici nu era genul de bărbat care să se afişeze cu nonşalanţă în asemenea postură.
Intră în cameră fără a mai scoate o vorbă,lăsând-o pe Sandra în hol,să-şi vadă de treburi. Se simţi în siguranţă imediat ce îl văzuse pe Adin adormit. Acum trebuia să se schimbe,şi în aceeaşi cameră cu tipul care încercase să-l seducă. Trecu lent,atent la fiecare pas să nu-l trezescă. Se opri încruntat însă când observă urmele de lacrimi pe obrazul stâng al acestuia. Fără să clipească întinse mâna ştergând semnul clar că tânărul plânsese dintr-un motiv anume. Îl neliniştea faptul că poate fusese chiar el cauza.
—Tavi?
Ridica Adin sprâncenele,deschizând ochii imediat. Înghiţi în sec când realiză că tânărul aproape gol din faţa sa îşi trece mâna pe obrazul său.
—Ai plâns.
Îi spuse Tavi,fără a se lăsa convins de negaţia sa imediată. Urmele întunecate de pe obrajii rumeni ai tânărului nu puteau proveni din altă parte. Mai ales că avea ochii înroşiţi,şi nu erau acel roşu-gălbui,obişnuit după somn,ci acel roşu iritat,după plâns.
Se hotărî că nu e momentul să discute despre asta,şi trecu cu vederea încă o minciună a tânărului blond.
—Cred că Sandra nu va mai da ochii cu mine o săptămână.
Retrase mâna de pe obrazul lui Adin,care oftă nemulţumit de subita întrerupere. Îi plăcuse modul tandru în care fusese alintat.
—Ce s-a întâmplat?
Se ridică imediat pe marginea patului,Octavian luând gestul ca pe o invitaţie şi se aşeză pe spaţiul lăsat gol de tânăr,acoperindu-se cu o parte din pătură.
—Am ieşit aşa din baie,şi…nu mă aşteptam să fie cineva pe hol. M-am zăpăcit când am auzit-o vorbind şi am scăpat prosopul.
Imediat hohote de râs izbucniră de lângă el,Adin lăsându-se pe partea sa de pat. Trebuia să recunoască faptul că lui Octavian îi stătea bine şi cu obrajii puţin înroşiţi,scăpând de acea tentă palidă pe care o aveau de obicei. Tânărul se ţinu de piept, controlându-şi respiraţia.
—Şi?Presupun că a văzut ceva important…
Privi spre el, amuzat şi interesat în acelaşi timp. Uitase de acel moment ciudat între ei,realizând că de fapt,Tavi nici nu îl respinsese,nici nu îl încurajase. Se uită atent în ochii tânărului pentru a vedea dacă nu cumva se simte ciudat alături de el. Nimic însă din atitudinea lui nu părea a-i arăta asta,Adin revenindu-şi la starea jovială cu care era deprins.
—Sper că nu.
Râse Tavi la rândul său,discuţia cu Adin atenuând din încordarea ce o simţise,ajutându-l să treacă mai repede peste întâmplare. Blondul se ridică de pe pat,făcându-i în grabă cu ochiul.
—Te las să te schimbi!
Îl lăsase pe Octavian mulţumit că de data aceasta totul decursese perfect între ei doi. Ar fi preferat să umble cu prosopul în talie în fiecare zi,numai să se înţeleagă bine cu Adin.
Ieşit din cameră, intră direct în baie pentru a-şi şterge urmele de lacrimi. Regreta că îl minţise şi de data acesta pe Tavi,dar nu avea de ce să-l împovăreze pe tânăr cu nebuniile sale. Pe hol se răzgândi de a mai intra înapoi în cameră,lăsându-i intimitatea necesară de a-şi alege haine şi de a se schimba. Lua exemplul său propriu, căci îi trebuia în jur de un ceas până să aleagă numai o pereche de pantaloni. Bănuia însă că Tavi nu este aşa sofisticat în privinţa îmbrăcămintei,precum el.
Bătu în uşa de la bucătărie. Imediat primi încuviinţarea de a intra din partea lui Robert,îi recunoscuse vocea. Deschise lent uşa şi băgă capul înăuntru.
—Vino,nu sta în prag.
Încurajă tânărul care momentan fixa cu grijă două oale cu mâncare aflate pe foc. Se aşeză la masă pe scaunul lui obişnuit. Din prima zi alesese să stea în marginea dinspre geam pentru că îi plăcea să admire natura.
—Imediat o să mâncăm,doar să vină Sandra de la baie şi Tavi. Robert învârti lingura într-una din oale şi gustă sosul verificând dacă este gata. Adin zâmbi. Nu i se potrivea deloc postura de bucătar.
Avea un aer la fel de complex ca cel al lui Octavian,dar erau diferiţi. Dacă Robert era un tip solid şi puternic,Tavi era opusul. Chiar dacă şi el avea o constituţie atletică,era suplu,având acea fermitate a muşchilor,dar arătând şi flexibilitatea lor. Robert nu demonstra acelaşi lucru. Arăta bine pentru un tip cu muşchi,dar îi dădea acel aspect greoi cu tendinţe de îngrăşare.
Îşi sprijini bărbia de palma sa. Nici nu ştia ce-i venise dintr-o dată să-i compare pe cei doi. Normal că erau diferiţi,fiecare având frumuseţea sa proprie,chiar dacă el rămăsese fascinat de Octavian.
—E gata masa?
Sandra îi întrerupse meditaţia,făcându-l iar atent la ce se întâmplă în jur. O privi cu coada ochiului,uşor iritat de faptul că tânăra avusese norocul de a vedea,ceea ce el credea că nu va vedea niciodată.
—Imediat,să sting focurile la aragaz şi…
Robert se opri din frază. Ascultaseră toţi trei cum uşa de la intrare fusese deschisă în grabă,apoi lovită de perete. Imposibil să fi ignorat impactul cu zidul pentru că paharele din dulapul din bucătărie tremuraseră, lovindu-se unele de altele. Ieşi grăbit în hol,crezând că poate cineva intrase în casă,dar ştia sigur că aveau uşa închisă. Privi încruntat,observând lipsa adidaşilor lui Tavi.
—Ceva nu e în regulă.
Le spuse celor doi,intrând în bucătărie ceva mai agitat. Sandra devenise la fel de îngrijorată, bănuind că este vorba despre Tavi. Adin îl observă pe fereastră,arătându-l cu mâna.
Robert strânse cu putere prosopul aflat pe masă,fiind singurul lucru în apropriere pe care să-şi verse amarul. Abia acum zărise maşina profesorului lor. Probabil Octavian coborâse tocmai din acest motiv.
—Doamne! Ce naiba l-a apucat?
Rosti fără să-şi dea seama o blasfemie şi se duse lângă fereastră. Trase nervos perdeaua şi era gata să deschidă geamul. Toţi trei îl priviră pe Octavian ocolind maşina,lovind cu piciorul uşa din dreapta spunând ceva,apoi urcând înăuntru.
—Drace!
Deschise în grabă Robert geamul,dar fără a fi la timp. Profesorul pusese imediat maşina în mişcare,demarând cu viteză. Toţi trei priveau în tăcere la praful lăsat în urmă.
—A plecat…
Fixă Sandra drumul pe care plecase Octavian,sperând că poate se va întoarce. Bănuia că acela este profesorul insistent de care îi vorbise Tavi seara trecută. Dar,dacă era aşa,de ce urcase în maşina lui?
—Era profesorul vostru?
Întrebă Adin încercând să-şi ascundă părerea de rău şi neliniştea din voce. Octavian nu lăsa impresia a fi un tip care să permită avansurile oricui,tânărul fiind sigur pe cuvintele rostite de Tavi şi pe care le auzise fără să vrea…atunci când declarase că nu se lasă sedus de oricine. Pe deasupra,nu dădea semne să accepte o relaţie cu profesorul său.
—Ceva l-a supărat,a plecat în grabă…
Încercă să-l consoleze pe Robert care îşi pierduse toată pofta de a mai găti. Uitase şi de pregătitul mesei,rozându-şi unghia de la degetul mare,agitat.
—Nu trebuia să se urce în maşină. Uneori e atât de ignorant…
Îşi duse mâna tremurândă la frunte,pentru a-şi şterge sudorile.
—Sunt sigur că va fi..
—Nu va fi bine! Contrazise Robert pentru prima oară ridicând vocea,uimindu-i pe ceilalţi doi,dar si pe Sandra,care încercase să-l liniştească. Se trase de la geam,trecând agitat spre aragaz, verificând iar dacă stinsese ochiul. Numai Tavi îl putea reduce la asemenea stadiu.
—De la moartea părinţilor lui,medicul i-a interzis să se urce în maşini dacă este agitat sau stresat dintr-un anume motiv.
Sandra privi spre Adin cu mirare. Acesta dădu din umeri, curios însă să audă şi restul poveştii. Despre Tavi era vorba,oferind într-un fel o explicaţie la comportamentul lui sobru şi contemplativ.
—Mă omoară dacă vă spun…
Tremurul din vocea lui Robert suna atât de ciudat încât îi alertase pe cei doi. Sandra se aproprie prima şi îl trase de umeri întorcându-l cu faţa spre ei.
—Robert,nu poate fi ceva grav.
Intentă acesta să-l ajute adoptând o lejeritate a vocii,cu care îşi liniştea pacienţii în timpul intervenţiilor chirurgicale. Reuşi în cele din urmă să-l facă să reacţioneze.
—Promite-ţi că nu suflaţi o vorbă?
Ambii aprobară imediat,păstrând o seriozitate solemnă. Deşi bănuiau că ceva grav i se întâmplase tânărului în trecut,nu îşi puteau imagina ce anume.
Robert părea că oftează din străfundul inimii,adunându-şi puterea de a divulga secretul păstrat între el şi Tavi de atâta timp. Poate că făcea bine,poate că făcea rău,dar simţea nevoia de a-şi ridica o piatră de pe inimă.
—Părinţii lui au murit într-un accident de maşină… Le lăsă ceva timp până să se obişnuiască cu vestea,apoi continuă cu precauţie. - Tavi era cel care conducea maşina.