vineri

Tridimensionalitate

Încerca de o oră să traseze cu pensula conturul unei imagini apropriate de ceea ce avea în minte. Reuşise numai să strice pânza tabloului, ajungând să înjure de nenumărate ori. Câteodată îşi pierdea îndemânarea şi abia reuşea să recapete echilibrul mâinii pentru a nu-i tremura. Îi lipsea concentrarea în acea zi, decise lăsând pensula jos şi împingând şevaletul la locul său între perete şi bibliotecă. Se întoarse cu faţa spre patul său, privind spre farfuria cu prăjituri aduse în dimineaţa aceea de Adin.
Nu era prima oară când tânărul blond făcea acest gest. Poate în semn de mulţumire că îl ajutase, sau în încercarea de a se înţelege bine unul cu celălalt. Octavian îşi şterse mâinile pe unul din prosoapele sale pe care le ţinea lângă el atunci când picta. Totdeauna avusese o slăbiciune pentru dulciuri, şi prima dată când gustase prăjiturile făcute de Adin rămăsese cu o impresie foarte bună. Tânărul era talentat la gătit, spre deosebire de el. Spera în curând să-l poată auzi cântând la vioară.
Gustă una din prăjituri, aşezându-se pe pat pentru a o savura liniştit. Trecuse deja o săptămână şi profesorul său nu îi mai făcuse nici o altă vizită, dar nici el nu frecventase cursul acestuia joia. Nu se puteau feri unul de celălalt la infinit, îşi spuse Octavian închizând pentru câteva clipe ochii, lingându-şi degetele pe care rămăsese glazură de ciocolată. Omise pe moment că se gândea iar la Adin, ca în fiecare zi de când se întâmplase să-l vadă bătut şi maltratat. Ciudat că lui nu i se păruse aşa, ci numai rătăcit. Îl admirase pentru puterea de a merge mai departe fără a se lăsa doborât de aceste incidente, fie ele cât de dese în viaţa acestuia…Nu lăsase o clipă să se vadă că este trist sau că îl doare ceva. După bătaia primită se comportase la fel ca înainte, puţin mai atent cu el, dar având aceleaşi toane şi mofturi.
Tavi deschise ochii şi se ridică pe marginea patului, atunci când uşa de la intrare se deschise. Auzind tocurile Sandrei se lăsă dezamăgit la loc în pat. Se aşteptase să fie Adin. Tânărul plecase de dimineaţă pentru a se întâlni în oraş cu sora sa mai mică şi încă nu se întorsese de mai bine de şase ore. Era pentru prima oară când se simţea atât de neputincios şi de îngrijorat. Avea o formă de frustrare pe care nu o cunoscuse până atunci. Ştia unde este Adin, dar nu se putea stăpâni să nu-l vrea înapoi în camera lor mai repede. Nici în pat nu îşi găsea o poziţie favorabilă, care să-i calmeze nerăbdarea. Până la urmă renunţă la a sta în cameră pentru a merge să o salute pe Sandra, gândindu-se că astfel va uita şi nu îi va simţi lipsa.

*

Tânărul cu părul blond îşi învârti plictisit câteva fire între degete, privind la lumea care trecea pe lângă el. De câteva minute îşi aştepta sora mai mică să vină să-l vadă şi maşina nu mai sosea. Probabil şoferul făcea ca de obicei, exagera conducând deosebit de prudent. Ştia că o face spre binele lor, fiind în slujba tatălui său de mai bine de 20 de ani, încă de pe timpul când mama lui trăia, dar asta nu însemna să nu fie punctual. Oftă resemnat.
Îşi sprijini spatele de zidul decojit de varul colorat al unui magazin, ferindu-şi bluza pentru a nu se murdări. Zâmbi amintindu-şi cum îl examinase Octavian înainte de a pleca. Ştia că bluza sa, despărţită în două bucăţi, una scurtă ce-i stătea deasupra buricului şi îi acoperea helanca semi-transparentă, atrăgea destule priviri. Sigur, majoritatea îl credeau a fi o fată cu pieptul plat şi destul de simpatică pentru a semăna cu un băiat. Tavi însă îl ştia mai bine decât ceilalţi, şi părea că îl acceptă aşa cum este. Era motivul pentru care în zilele ce trecuseră după acea bătaie fusese vesel şi mai optimist.
Un strigăt îi întrerupse gândurile, şi privi înspre partea din dreapta a trotuarului pentru a vedea maşina lor parcată la câţiva metri. Sora sa deja coborâse şi alerga spre el. Îi sărise în braţe imediat, fără să-i pese că erau priviţi şi că se aflau în mijlocul străzii. O prinse bine pe fata de 12 ani, încercând să nu se dezechilibreze pentru a face un spectacol şi mai grandios decât acela de a se lua în braţe sub privirile oamenilor.
— Cami! Apostrofă imediat şi fata se dezlipi de el, fericită să-l vadă după o lipsă de aproape două săptămâni. — Îmi şifonezi bluza. Îşi aranjă apoi hainele, privind spre Camelia cu grijă. Fata dădu din umeri şi îi sări iar în braţe.
— Adi, am atâtea să-ţi spun…Nici nu ştiu cu ce să încep. Îmi era aşa dor de tine!
— Şi mie îmi era dor de tine.
Zâmbi Adin, apucând-o de ambele mâini. Fata îl trase spre locul unde era parcată maşina lor, vorbindu-i despre cât de plictisitor fusese pe drum până să ajungă în capitală, cât de aglomerat era prin centru şi câţi câini morţi numărase pe autostradă de la plecare până la sosire. Uneori se întreba cu cine semănase sora sa, mama lor fiind o femeie iubitoare şi tandră, iar tatăl lor un bărbat cu capul pe umeri. Dădu din cap salutându-şi şoferul, urcând în maşină.
— Hai să mergem să bem un suc, ceva.
Îl rugă fata care venise de acasă, din provincie pentru a-l vizita şi se întorcea înapoi în aceeaşi zi. Adin acceptă imediat, ştiind o cofetărie unde putea sta fără a fi deranjaţi de fumători sau tineri teribilişti.
— Deşi vreau să beau o bere…
Îi şopti fata, chicotindu-i la ureche şi fiind destul de promptă în a opri protestul lui Adin ciupindu-l de burtă. Fratele ei se trase nervos departe de ea, privind-o încruntat.
— Tot maimuţă ai rămas.
O tachină acesta, ştiind că se supără când foloseşte apelativul „maimuţă” în locul numelui ei.
— Nu fi răutăcios. Vroiam să-ţi spun că te-ai îngrăşat…
Tânărul o privi cu coada ochiului. Ştia că spune asta numai pentru a-l provoca să vorbească. Era inutil să se certe, şi se hotărî să o ignore privind pe geamul fumuriu al maşinii. Tavi probabil la ora aceea încă nu se trezise pentru a găsi prăjiturile sale lăsate pe noptieră special pentru el. Zâmbi puţin gândindu-se că îşi formase rutina asta, de a-i face câte ceva dulce în fiecare dimineaţă, prefăcându-se că o ajută pe Sandra. În realitate le făcea pentru Octavian, într-un fel să-i mulţumească de ajutor, dar şi dintr-un ataşament ciudat.
— Adin? Pari îngândurat…
Sesiză sora sa, împingându-se cât mai aproape de el pentru a-i studia expresia feţei. Tânărul încercă în zadar să se ferească din ochii ei, Camelia îl cunoştea mult prea bine.
— Îngândurat şi roşu în obraji…
Rosti fata arătându-i obrazul stâng cu degetul. Adin o prinse de mână încercând să o strângă cu putere pentru a o face să înceteze. Nu vroia să vorbească cu nimeni despre Octavian, deşi simţea nevoia de a spune cuiva ceea ce simte. Mai ales că nici el nu îşi prea dădea seama ce simţea.
— Unde vrei să mergem?
Schimbă subiectul pe un ton vehement, deşi la privirea care o avea Camelia în clipa aceea, vocea sa era ca şi nulă. Fata îşi dăduse seama că fratele ei mai mare ascunde ceva.
— La primul cafe-bar. Ţi-am spus că vreau să beau o bere.
Repetă fata imitând vocea lui de mai înainte şi privind către şoferul lor în caz că acesta s-ar opune sau ar spune ceva tatălui lor. Zâmbi mulţumită văzând că bărbatul îi face cu ochiul şi aprobă lent din cap.
— Of…Bine.
Acceptă tânărul indicându-i şoferului strada spre un bar unde spera să nu fie prea multă lume. Îi părea bine să-şi revadă sora, dar într-un fel se simţea enervat de insistenţa acesteia de a ieşi în oraş. Ar fi vrut să se întoarcă cu ea acasă pentru a i-l prezenta pe Tavi. Dar acum, gândindu-se mai bine, poate că Octavian ar fi fost răutăcios iar.
Nici în bar nu scăpase de insistenţele Cameliei. Fata se aşezase cât mai aproape de geam, pentru a admira trecătorii, şi nici nu apucase să stea bine pe scaunul de piele neagră că îl luase la întrebări pe tânăr:
— Unde te gândeai în maşină? Sau,mai bine zis…la cine?
Îl privi cu coada ochiului, în timp ce scana cu ochii ei albastru-verzui restul sălii cu mese şi scaune. Erau câţiva băieţi în spate râzând în grup, şi doi bărbaţi la masa din spatele lor. Fiind amiază localul nu era atât de aglomerat.
— La nimeni…
Rosti cu rugăminte în voce pentru ca sora sa să nu mai insiste. Numai că obţinea exact opusul, Camelia frecându-şi bărbia cu mâna. Înainte de a spune ceva o oprise chelnerul care venise pentru a le lua comanda. Normal, fata ceruse berea pe care avusese de gând să o bea; Adin alegând sucul de portocale.
— Suc natural… Frăţiorul meu se roşeşte, e mai bleg şi are grijă de silueta sa. Deci: Trebuie să se fi îndrăgostit!
Concluzionă aceasta făcându-l să o privească amuţit pentru câteva clipe. Tânăra îi vântură şerveţelul de pe masă prin faţa ochilor.
— Adin. Sunt eu, Cami…
Tachină în glumă, tânărul încruntându-se imediat. Dezbătea în sinea sa dacă să-i spună sau nu. Odată ce i-ar fi spus, Camelia cu siguranţă ar fi vrut să-l vadă pe Tavi. Şi nu ştia dacă chiar se îndrăgostise de Octavian pentru a putea susţine asta. Îl plăcea, dar nu ştia cum să procedeze.
— E o poveste lungă.
Îşi întinse coatele pe masă, punându-şi capul resemnat pe ele. Avea să-i povestească surorii sale de Tavi şi nici nu ştia cu ce să înceapă. Tresări puţin când simţi mâinile ei peste ale sale.
— Hai, Adin. Cine e băiatul?
Întrebă aceasta făcându-l să stea drepţi pe scaun. Nu-i venea să creadă că sora sa îşi dăduse seama că este vorba despre un tip fără ca el să scoată o vorbă măcar. Privi masa rotundă, spre suprafaţa întunecată. Probabil toţi aveau dreptate, îi plăcuseră băieţii încă de la început…numai că nu se simţise atras de nimeni până la Tavi. Oftă pregătit să povestească totul.